...artless...
sâmbătă, 15 octombrie 2011
Revin
Murim pentru ca nu ne putem obisnui cu viata. Citim pentru ca nu ne putem obisnui cu noi insine. Dar cine scrie, si de ce? Am invatat pana acum sa nu contrazic nimic si pe nimeni. Lucrurile exista si asta e suficient. Sa spun “mai mult decat suficient”, iar nu-mi convine. Excesul ar insemna sa nu fie, caci cum am inchipui un mar care se revarsa, care umple bucataria si strazile si lumea? Conservarea materiei; ma vor numi ignoranta. Pe buna dreptate. Revin. De prea multe ori am afirmat contrariul gandurilor mele: un “nu” mancat, asaltata de lexicul cu trei fete, betia apei de ploaie. In prezent, Ulise a intrat in Casa Comunelor Romane Englezesti-bizara si ironica coincidenta... Se simte, se stie!
luni, 12 septembrie 2011
Salut
De la geamul meu nu vad cum se schimba zilele,
doar amintirile.
Si oricat de mult imi doresc sa fiu tare,
nu gasesc nici un motiv, deci:
Las totul
sa treaca pe langa, mai ales pe mine.
Salut si ma inclin in fata
a ceea ce as fi putut fi
Fara ca nimeni sa stie
ca nu vad nimic!
Nici macar cum se schimba zilele
de la geamul meu...
joi, 21 iulie 2011
We never change
I wanna live life and never be cruel.
I wanna live life and be good to you.
And I wanna fly and never come down.
And live my life and have friends around.
We never change, do we? no, no
We never learn, do we?
So I wanna live in a wooden house.
I wanna live life and always be true.
I wanna live life and be good to you.
And I wanna fly and never come down.
And live my life and have friends around.
We never change, do we? No, no
We never learn, do we?
So I wanna live in a wooden house,
where making more friends would be easy.
Oh, and I don´t have a soul to save.
Yes, and I sin every single day.
We never change, do we?
We never learn, do we?
So I wanna live in a wooden house,
Where making more friends would be easy.
I wanna live where the sun comes out ...
duminică, 29 mai 2011
dupa o luna si
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
These few ashes are all that remain of my diary?